Investițiile pe piața de capital pot fi realizate în mai multe moduri, iar două dintre cele mai cunoscute variante sunt cumpărarea de acțiuni individuale și investirea în fonduri tranzacționate la bursă, cunoscute sub denumirea de ETF-uri. Ambele instrumente pot face parte dintr-o strategie de investiții pe termen lung, însă funcționează diferit și presupun niveluri diferite de diversificare, analiză și asumare a riscului.
Alegerea dintre ETF-uri și acțiuni individuale nu ar trebui privită ca o competiție în care una dintre variante este întotdeauna mai potrivită. Rezultatul depinde de obiectivele investitorului, perioada pentru care sunt disponibili banii, toleranța la pierderi, nivelul de cunoștințe financiare și modul în care este construit întregul portofoliu. O abordare responsabilă începe înainte de prima tranzacție, prin înțelegerea produselor cumpărate și a riscurilor asociate.
Ce este un ETF
Un ETF este un fond ale cărui unități sunt tranzacționate la bursă pe parcursul zilei, într-un mod asemănător acțiunilor. Un ETF poate urmări un indice bursier, o anumită regiune geografică, un sector economic, o categorie de obligațiuni sau o altă strategie de investiții.
Unul dintre principalele avantaje ale unui ETF este diversificarea. În loc să cumpere acțiunile unei singure companii, investitorul poate cumpăra o unitate a unui fond care deține participații la numeroase companii. Un ETF care urmărește un indice larg poate oferi astfel expunere la zeci, sute sau chiar mii de companii, în funcție de indicele urmărit.
Diversificarea nu elimină riscul de pierdere. Dacă piețele scad, valoarea ETF-ului poate scădea la rândul său. Totuși, dependența de evoluția unei singure companii este mai redusă atunci când fondul deține un număr mare de active.
Ce înseamnă investiția în acțiuni individuale
Atunci când un investitor cumpără acțiuni individuale, achiziționează o participație într-o anumită companie. Evoluția investiției depinde astfel într-o măsură importantă de rezultatele și perspectivele acelei companii, dar și de modul în care piața evaluează respectivele perspective.
Investitorul poate analiza veniturile, profitul, datoriile, fluxul de numerar, poziția competitivă, conducerea companiei și perspectivele sectorului în care aceasta activează. În cazul companiilor listate, informațiile financiare și rapoartele periodice pot fi folosite pentru a înțelege situația afacerii.
Acțiunile individuale pot oferi rezultate foarte diferite între ele. O companie poate avea o perioadă foarte bună, în timp ce alta din același sector poate întâmpina probleme. Din acest motiv, construirea unui portofoliu format din mai multe companii necesită o analiză mai atentă decât simpla cumpărare a unei singure acțiuni.
Diversificarea este una dintre diferențele principale
ETF-urile și acțiunile individuale diferă în primul rând prin modul în care este obținută diversificarea. Cumpărarea unei singure acțiuni concentrează riscul asupra unei companii, în timp ce un ETF diversificat poate distribui expunerea între numeroase companii.
Acest lucru nu înseamnă că orice ETF este automat diversificat într-un grad ridicat. Există fonduri care urmăresc un singur sector, o singură țară sau un număr mic de companii. Un ETF concentrat pe o anumită industrie poate avea un risc diferit față de un fond care urmărește o piață largă.
Din acest motiv, denumirea de ETF nu este suficientă pentru a evalua un instrument. Investitorul trebuie să verifice indicele urmărit, activele deținute, metodologia fondului, costurile și modul în care este realizată expunerea.
Costurile trebuie analizate înainte de cumpărare
Orice investiție presupune costuri, iar acestea pot influența rezultatul pe termen lung. În cazul acțiunilor individuale pot exista comisioane de tranzacționare, costuri de conversie valutară sau alte taxe aplicate de broker.
ETF-urile au, la rândul lor, costuri interne de administrare, reflectate de indicatori precum rata totală a cheltuielilor fondului. Chiar dacă un procent pare mic, diferențele de cost pot deveni relevante atunci când investiția este menținută timp de mai mulți ani.
Investitorul trebuie să compare costul total al strategiei, nu doar un singur comision afișat de platforma de tranzacționare. De asemenea, este important să fie verificată fiscalitatea aplicabilă investițiilor, deoarece tratamentul câștigurilor și dividendelor poate varia în funcție de țară, instrument și situația investitorului.
Riscul nu poate fi eliminat
Atât ETF-urile, cât și acțiunile individuale pot pierde din valoare. Piața de capital este influențată de economie, dobânzi, inflație, rezultate financiare, evenimente geopolitice și așteptările investitorilor.
O companie poate avea rezultate financiare bune și, cu toate acestea, acțiunile sale să scadă dacă piața se aștepta la rezultate și mai bune. În mod similar, un indice bursier poate înregistra scăderi importante în perioade de incertitudine economică.
Pentru un investitor responsabil, această posibilitate trebuie acceptată înainte de efectuarea investiției. Banii care ar putea fi necesari pe termen scurt nu ar trebui tratați în același mod ca economiile destinate unui obiectiv aflat la distanță de mai mulți ani.
Orizontul de timp contează
Durata pentru care o persoană intenționează să păstreze investiția este un element important atunci când este analizată piața de capital. Pe perioade scurte, fluctuațiile prețurilor pot fi semnificative și dificil de anticipat.
Un investitor care urmărește un obiectiv pe termen lung poate avea mai mult timp pentru a traversa perioadele de scădere ale pieței. Acest lucru nu garantează un profit, însă schimbă modul în care pot fi privite fluctuațiile temporare.
În cazul unei investiții pe termen scurt, riscul ca momentul în care sunt necesari banii să coincidă cu o perioadă de scădere a pieței poate deveni mai important. De aceea, alegerea instrumentului trebuie pusă în legătură cu momentul în care banii vor fi folosiți.
Investiția periodică poate reduce presiunea alegerii momentului
O abordare utilizată de unii investitori este investirea periodică a unor sume stabilite în prealabil. În loc să încerce să identifice momentul perfect pentru cumpărare, investitorul efectuează achiziții la intervale regulate.
Această metodă poate fi aplicată atât în cazul unor ETF-uri, cât și în cazul unor portofolii de acțiuni. Principalul avantaj este că reduce importanța unei singure decizii de moment și poate crea o disciplină de economisire și investiție.
Totuși, investiția periodică nu protejează împotriva pierderilor. Dacă activele cumpărate se depreciază, portofoliul poate scădea. Metoda reprezintă mai degrabă o abordare de gestionare a procesului de investiție decât o garanție privind rezultatul.
Analiza este mai importantă în cazul acțiunilor individuale
Cumpărarea de acțiuni individuale presupune, în general, o responsabilitate mai mare din partea investitorului în ceea ce privește analiza companiilor. Rapoartele financiare, nivelul datoriilor, profitabilitatea, fluxul de numerar și avantajele competitive pot oferi informații relevante.
În plus, investitorul trebuie să urmărească eventualele schimbări importante din companie și din industria respectivă. O strategie bazată pe câteva acțiuni poate necesita mai multă atenție decât un ETF larg diversificat.
Acest lucru nu înseamnă că ETF-urile nu trebuie analizate. Și în acest caz trebuie verificat ce cumpără investitorul. Un fond poate avea o expunere importantă pe anumite companii sau sectoare, poate utiliza instrumente derivate sau poate avea o structură diferită de cea presupusă inițial.
Emoțiile pot influența deciziile
Una dintre cele mai mari provocări pentru investitori nu este întotdeauna alegerea instrumentului, ci modul în care reacționează la fluctuațiile pieței. Creșterile rapide pot crea impresia că un activ va continua să se aprecieze, în timp ce scăderile puternice pot determina reacții impulsive.
Vânzarea unei investiții doar din cauza unei scăderi temporare poate transforma o pierdere de pe hârtie într-o pierdere realizată. Pe de altă parte, păstrarea unei acțiuni doar pentru că investitorul speră că prețul va reveni nu este neapărat o strategie suficientă.
Un plan stabilit înainte de investiție poate ajuta la reducerea deciziilor luate sub influența emoțiilor. Planul trebuie să țină cont de obiectiv, perioadă, nivelul de risc și modul în care portofoliul va fi verificat.
ETF-urile și acțiunile pot exista în același portofoliu
Alegerea nu trebuie să fie întotdeauna exclusivă. Un portofoliu poate conține ETF-uri și acțiuni individuale, în funcție de strategia și obiectivele investitorului.
De exemplu, un ETF larg diversificat poate reprezenta componenta principală a unui portofoliu, în timp ce unele acțiuni individuale pot fi folosite pentru expunere suplimentară la anumite companii. Proporția dintre cele două categorii depinde însă de situația fiecărui investitor.
Important este ca investitorul să înțeleagă suprapunerile. Dacă un ETF deține deja o companie într-o proporție semnificativă, cumpărarea separată a acțiunilor acelei companii crește expunerea totală la respectivul emitent.
Atenția la promisiunile de câștig rapid
Piața de capital este adesea prezentată online prin exemple de creșteri spectaculoase, însă aceste exemple nu descriu întreaga distribuție a rezultatelor. Pentru fiecare investiție care are o evoluție foarte bună există numeroase alte investiții cu rezultate mai modeste sau negative.
Promisiunile privind profituri rapide și sigure trebuie privite cu precauție. Nu există o metodă legală de investiție pe piața de capital care să garanteze permanent randamente ridicate fără risc.
Un investitor responsabil trebuie să distingă între informația financiară, analiza bazată pe date și promovarea unor produse sau strategii. Sursele oficiale ale burselor, autorităților de reglementare și companiilor pot fi utile pentru verificarea informațiilor.
Alegerea depinde de obiectivele investitorului
ETF-urile și acțiunile individuale răspund unor nevoi diferite. Un ETF larg poate fi atractiv pentru cineva care urmărește diversificarea și nu dorește să analizeze individual un număr mare de companii. Acțiunile individuale pot fi potrivite pentru un investitor care dorește să selecteze anumite companii și este dispus să dedice mai mult timp analizei.
Niciuna dintre variante nu elimină riscul și niciuna nu oferă automat profit. Rezultatul depinde de instrumentele alese, prețul de cumpărare, evoluția pieței, costuri, fiscalitate și perioada de deținere.
Înainte de a investi, este util ca o persoană să își stabilească obiectivele financiare, să își evalueze capacitatea de a suporta pierderi și să verifice caracteristicile exacte ale produsului cumpărat. Pentru decizii fiscale sau financiare complexe, informațiile generale nu înlocuiesc consultarea unui specialist autorizat.
Investițiile responsabile pornesc de la informare
Diferența dintre ETF-uri și acțiuni individuale este, în esență, diferența dintre două modalități de a obține expunere pe piața de capital. ETF-urile pot oferi diversificare într-un singur instrument, în timp ce acțiunile individuale permit investitorului să aleagă direct companiile în care dorește să investească.
Pentru ambele variante, principiile de bază rămân aceleași: înțelegerea produsului, diversificarea adecvată, atenția la costuri, un orizont de timp realist și acceptarea faptului că valoarea investițiilor poate crește sau scădea.
O strategie responsabilă nu urmărește neapărat să găsească următoarea investiție spectaculoasă, ci să construiască un proces pe care investitorul îl poate înțelege și respecta pe termen lung. Într-o piață în care informațiile și prețurile se schimbă permanent, disciplina și cunoașterea riscurilor pot fi la fel de importante precum alegerea dintre un ETF și o acțiune individuală.
