Week-end in Craiova – locuri si oameni care mi-au depasit asteptarile

Una dintre cele mai deosebite experiente din ultima perioada a fost vizita in Craiova, din prima parte a lunii mai. A fost o calatorie stabilita cu doar cateva zile inainte, ceea ce a facut-o si mai interesanta. Era miercuri sau joi cand am fost sunat sa confirm ca pot veni sambata in Craiova, la evenimentul organizat de Casa de Cultura Traian Demetrescu, in urma unui concurs la care am castigat premiul I. Vestea m-a bucurat, mai ales ca aceasta calatorie nu a venit din noroc, ci in urma unui articol scris de mine pe acest blog, despre initiativa Craiovei de a candida, alaturi de regiunea Olteniei, pentru titlul de Capitala Culturala Europeana in 2021.

Aici, merita sa fac o paranteza. In ultima vreme, scriu in general ca parte a muncii mele – clienti, contracte, facturi etc. Relatii comerciale. Am tot mai putin timp sa scriu “de suflet” si oricum timp aproape de zero pentru a participa la concursuri. La acesta, cu noroc, am avut o zi mai libera, in ultima zi in care se putea participa. Clientii imi valideaza munca prin finalizarea cu succes a ciclului comercial (“ok, e bine”, “multumesc”, “am primit factura”, “am facut plata”; uneori, si cate un “este perfect”, “imi place foarte mult”, “e super”). Dar altfel este atunci cand participi la o competitie si un juriu iti apreciaza in mod direct scrierea. Cu putina aroganta in glas (din aia de scriitor), pot spune ca am participat pana acum la 4 concursuri pe Blogal Initiative si la toate am castigat ceva, la trei chiar premiul principal. Este o senzatie placuta, mai ales ca de ceva vreme ma tot chinuie gandul de a-mi transforma munca in asa fel incat sa fac doar ce-mi place (un gand rebel, pervers, impotriva mersului normal al societatii, nu-i asa?).

Si fusei in Craiova, cum spuneam. Am primit praz drept trofeu, ba chiar prazul cel mai gros 🙂 . Am cunoscut multe nume si multe chipuri (doar pe cateva le am legate bine intre ele). M-am simtit (nemeritat pana la urma) ca o vedeta, in sensul ca eram prezentat mereu tuturor in toate cercurile si faceam cunostina cu multi oameni care ma primeau zambitori, incantati sa discute cu mine si sa ma intrebe cum mi se pare Craiova 🙂 Apropo, cum mi se pare Craiova: neasteptat de frumoasa. Aveam o impresie buna de la vizita mea precedenta, dar imaginile imi erau cam sterse, caci luasem o doza mica si dezordonata din Craiova. Cum s-ar spune, trasesem doar un fum, prea putin pentru a intelege ceva. Nici acum nu sunt deplin satisfacut, in sensul ca as vrea sa am o saptamana in care sa descoper locurile incet, prelung, ca un preludiu care nu se mai termina. Acum, am avut un program si totul a fost in viteza. Cum altfel, caci erau atatea lucruri de vazut. Craiova este mai densa decat ma asteptam si ai nevoie de un city-break prelungit pentru a fi descoperita. Este o ca femeie interesanta, care te seduce, dar nu iti sare in brate din prima, vrea sa o descoperi, sa o castigi putin cate putin. Dar si cand o castigi…

Ei bine, am avut niste gazde fantastice. “Vinovatii” sunt multi, dar trebuie sa ma gandesc in primul rand la Daniel, care a coordonat totul si care mi-a facut cinste si cu o bere, pe deasupra (un borcan de Grolsh). Om bun, ce mai. Cine iti ofera bere, merita sa stea la masa ta, nu? 🙂 Daniel a avut mereu raspunsurile la el, a fost natural, lejer si spontan, cat sa te faca sa te simti bine, a fost un ghid perfect in Craiova si a organizat un program cu mostre din tot ceea ce are mai bun orasul – arta, istorie, arhitectura, cultura in general, arta urbana, natura, viata de noapte, oameni. Oamenii sunt foarte importanti in orice loc, caci pot aduce valoare adaugata sau pot strica peisajul. In Craiova, toti oamenii pe care i-am intalnit mi-au placut, prietenia a curs mai ceva ca berea. Cei de la Casa de Cultura Traian Demetrescu sunt de asemenea la categoria “vinovati”, tratandu-ne cu ospitalitate desavarsita – Mihai si Cosmin (care desi a lipsit, a fost prezent printr-un discurs si prin tot ceea ce s-a intamplat, de fapt). Le multumesc pentru tot!

Am mai intalnit si alti oameni frumosi, culmea, ma refer mai mult la barbati, caci ei dominau numeric cercurile in care am activat in timpul vizitei in Craiova 🙂 Frumosi prin modul in care gandesc, vorbesc, comunica, ba chiar si canta la karaoke 🙂 Trebuie sa ii mentionez pe David (cu care am multe conexiuni, inclusiv ca mod de gandire) si pe Razvan – Damian, un om mare, atat de mare ca un singur nume nu i-a ajuns 🙂 Cu ras contagios, dar care rade ca desteptu`, adica o face cu stil si chiar te binedispune atat timp cat il ai pe langa tine. Un artist de stand-up comedy prietenos, cu care poti sa bei bere si sa aberezi chestii inteligente. Ce mai, om bun si el, de pastrat la colectie. Multi oameni buni prin Craiova, doar ca stau prost cu memorarea numelor, deci vor ramane “eroi necunoscuti“.

Nu stiu daca am spus destule despre Craiova. N-am facut nici poze, caci am vrut sa savurez mai bine momentele si am preferat sa memorez cat mai mult pe retina. Dar planuiesc ca vara asta chiar sa fac un city-break in Craiova, mai ales ca mi s-a promis si o canapea la nevoie, unde sa fiu ferit si de ploaie. Voi face si maraton foto, cu aceasta ocazie, acum mai degraba mi-am luat notite despre ceea ce merita sa (re)vad si unde sa privesc (si sa simt) tare si apasat.

Si pentru cei care ma mai intrebau de ce uneori nu ziceam mare lucru, ci doar ascultam si zambeam (fiind suspect ca nu m-as simti bine) – se intampla sa vreau doar sa savurez momentele, sa ma bucur de ele fara sa fiu actor principal neaparat. Plus ca ma apuca si momente de meditatie, planuri, idei etc. A fost cazul si aici, m-am deconectat de la agitatia mea zilnica si m-am simtit bine intre prieteni. Fusei in locuri frumoase, cu oameni frumosi. Asteptari depasite, verdict final. I`ll be back!