Aromele culturilor europene, de savurat la Festivalul Filmului European – editia XX

Vad mai putine filme decat mi-as dori, si asta doar din limita de timp. Asa cum am mai spus-o pe blog, imi place filmele care te fac sa simti ceva, care iti ofera o experienta speciala, care te pun pe ganduri si iti provoaca o stare sufleteasca profunda. In general, filmele europene au capacitatea de a face acest lucru. Cele mai multe evita tentatia de a fi comerciale si reusesc sa fie opere de arta, filme geniale, uneori chiar prin simplitate.

In jurul datei de 9 mai (Ziua Europei), cinematografia europeana sarbatoreste prin Festivalul Filmului European. In 2016 se implinesc 20 de ani de la prima editie, festivalul fiind organizat acum in Bucuresti (5-15 mai), Baia Mare (13-15 mai), Cluj-Napoca (20-22 mai), Tirgu Mures (20-22 mai), Hunedoara (27-29 mai), Timisoara (27-29 mai).

Organizat de Institutul Cultural Roman, impreuna cu Reprezentanta Comisiei Europene in Romania, cu sprijinul ambasadelor si centrelor culturale ale tarilor europene, sub patronajul EUNIC Bucuresti, Festivalul Filmului European este ca o petrecere pentru pasionatii de filme si – culmea – tot invitatii primesc darurile: 85 de filme la aceasta editie, inclusiv filme romanesti.

Europa reuneste culturi foarte diferite, care se influenteaza insa una pe alta si care, de-a lungul istoriei, au avut mereu legaturi puternice, fiecare pastrandu-si insa identitatea. Acest lucru se observa in filmele europene, care in cele mai multe cazuri imprumuta contexte, repere si situatii din societatile tarilor respective, oferind publicului subiecte complexe la nivel de substrat, chiar daca uneori simple in aparenta; exact ca viata in sine.

Filmele europene reusesc poate cel mai bine sa demonstreze ca orice persoane pot deveni personaje si orice situatii de viata – aparent banale – pot inspira scenarii de film. Ca privitor, te simti in general destul de puternic conectat cu filmul nu doar pentru ca acesta reuseste sa te captiveze, ci si pentru ca recunosti unele contexte, faci parte poate chiar din societatea care l-a inspirat (sau, daca nu, poti translata subiectul destul de usor in lumea din care faci parte si vei observa ca gasesti alte piese de puzzle care se potrivesc sau macar sa aseamana).

Imi amintesc de prima mea vizita in Munchen, cu vreo zece ani in urma. Am fost fascinat de “perfectiune”, de modul in care se imbina culturile in societatea germana, extrem de toleranta cu fiecare dintre ele. Mi-a placut ca diverse categorii de persoane nu isi ascundeau deloc apartenenta etnica, insa pareau in acelasi timp bine integrate in societate; parca era un ceas care functiona perfect desi fiecare parte din mecanism avea provenienta diferita; si nu parea deloc o improvizatie, ci parca totul era “asa cum trebuie sa fie”.

Acum, asa numita “criza” a migratiei pare sa fie o incercare neplacuta pentru Europa, care cauta un echilibru intre valorile sale si modul in care se poate integra noul intr-un ritm alert in societate. Cu o nevoie tot mai mare de securitate, cu unele dificultati economice si cu un referendum al Marii Britanii are ameninta UE, se poate spune ca Europa nu trece prin cea mai frumoasa perioada a ei… Si totusi, episodul “Grecia” a demonstrat ca Europa are capacitatea de a ramane unita.

La Festivalul Filmului European, cele mai multe filme provin din state membre UE, dar nu asta este important. Chiar si alte state europene care nu sunt (inca) membre ale Uniunii rezoneaza cu nucleul continentului – Uniunea Europeana. Multiculturalitatea Europei a fost mereu un subiect de mare valoare in Uniunea Europeana, un subiect nu doar “aparat”, ci chiar promovat.

Sa ne imaginam o padure, un cadru natural in care exista o multime de plante, fel de fel, care creeaza impreuna un peisaj “de wallpaper” (sau demn de a decora pagina de Facebook). Diferenta dintre un cadru natural si o cultura controlata este enorma. La fel, Europa este fascinanta prin multitudinea de forme, culori si… povesti ale pieselor sale de puzzle. Iar Festivalul Filmului European pune in prim-plan aceasta divesitate culturala.

Din pacate, filmul european este uneori mai greu accesibil, in sensul ca nu mereu il gasesti programat in cinematografe – din ratiuni de marketing, caci filmele europene au bugete mai mici de promovare (nu mai vorbim despre realizare, caci acolo pana la urma banii nu sunt totul). Festivalul Filmului European este astfel una dintre putinele ocazii in care poti vedea filme din diverse tari, propagate de diverse culturi, care iti vor largi orizonturile – exact ca o calatorie europeana, cu rucsacul in spinare, savurand pe indelete “aroma” fiecarei natiuni, cu toate substraturile ei.